Influenta crizei din Grecia asupra Blajului

La prima vedere, titlul poate fi ironic. Ce legatura ar putea sa fie între criza unei tari si viata unei urbe de 20 000 locuitori ? În cel mai bun caz, ne-am astepta la înca un comentariu, mai interesant sau fad decât deja numeroase altele pe aceasta tema.

O revelatie recenta asupra modului de lucru institutionalizat (cf. caietului de sarcini aprobat de Consiliul de Administrare) a unei banci europene arunca o lumina noua crizei despre care se vorbeste atât dar despre care se întelege înca poate putin.

Despre Grecia se stie ca are o datorie prea mare în raport cu posibilitatile sale actuale de rambursare. Pe foarte scurt, în contextul scaderii activitatii economice la nivel national, Grecia are dificultati sa ramburseze în fiecare luna rata aferenta împrumutului pe care îl are.  În cazul în care Grecia va ajunge cu adevarat în imposibilitatea de plata, aceasta criza se va adânci si consecintele pot fi nebanuite si dramatice pentru Grecia, zona €, UE si inclusiv România, judetul Alba … Blaj.

Aceasta ar putea fi grila de lectura comuna. Principalul inconvenient este ca ne lasa impresia ca miza se joaca departe iar organizarea comportamentului comunitatii noastre urbane nu poate influenta nicidecum evolutia lucrurilor. Daca va fi un cutremur global, e adevarat ca un consiliu municipal sau un consiliu judetean nu se poate opune. Totusi, deocamdata soarta mai este înca în mâna noastra !

Numele bancii care ne introduce în lumea practicilor de initiati ale sistemului financiar este DEXIA.

Dexia este o banca franco-belgiana cu sediul central la Bruxelles dar prezenta si în Luxemburg si Olanda. Este specializata în împrumuturi acordate colectivitatilor locale : orase, judete.

Acum câteva ore, ziarul LIBERATION din Franta a revelat o lista cu peste 5000 clienti a bancii care au luat “împrumuturi structurale”  supra-numite “active toxice”. Amploarea fenomenului da o ilustrare concreta a modului cum s-a intrat în criza, motivele si stadiul actual a fragilitatii la care sunt expusi fiecare dintre locuitorii oraselor respective.

Un “împrumut structural” este un produs financiar foarte sofisticat. E un împrumut pe durata lunga (15-25 ani) cu o dobânda variabila. Dobânda este calculata în fiecare an dupa formule matematice cu foarte multe variabile, fiecare variabila fiind un indicator economic. Or, în timp, rata dobânzii, la început interesanta, a devenit foarte mare si a antrenat cheltuieli suplimentare pentru colectivitatile locale ce s-au finantat astfel.

În concret, pentru a finanta o sala de sport ce a costat  (de exemplu) 10 milioane €, o colectivitate a estimat costul final (valoarea împrumutului + dobânda pe 20 ani) la 20 milioane cu o rata lunara de 83 400€. Or, urmare a cresterii MAI MULT DECÂT PREVAZUTA a ratei dobânzii, costul final e, în final de 30 milioane iar rata lunara de  125 000€. Astfel, orice colectivitate locala cu buget strâns poate intra în incapacitate de plata. Daca bugetul unui oras este de 200 000€ din care cheltuie pentru functionarea curenta 100 000€/luna, atunci, e clar ca o crestere brusca a dobânzii aferente unui împrumut face bugetul sa basculeze automat. Soldul devine din pozitiv (+15 600€) în negativ (-25 000€) iar orasul intra într-o spirala infernala caci, ca sa continue sa traiasca, trebuie sa împrumute în fiecare luna 25 000€ pentru care sa plateasca bineînteles dobânda.

Iata o harta interactiva cu localitatile care au suscris în Franta astfel de produse financiare cu valorile împrumutate (montant total des emprunts) + diferenta mai mare care urmeaza sa fie platita fata de estimarea initiala (montant total des surcoûts). Sumele sunt IMENSE. Si aceasta este PRACTICA  ÎNTREGULUI  SISTEM FINANCIAR atât din Vestul cât si din Estul Europei.

De ce s-a ajuns aici ? E simplu. Ca sa câstigi alegerile, trebuie sa faci lucruri vizibile imediat. Peste 25 ani, primarul, presedintele consiliului judetean, consilierii … sunt în pensie. Ei au facut cariera … colectivitatea plateste !

În cazul în care Europa scapa din criza aceasta, noii saraci vor fi locuitorii din colectivitatile care au cedat sirenelor investitiilor ULTRA-VIZIBILE ÎN IMEDIAT dar ne-echilibrate economic. O modernizare subita a echipamentelor colective fara o modernizare echilibrata a polilor de activitati economice poate fi fatala în timp pentru orasul sau judetul respectiv.

NU ESTE OARE FIRESC  ca în fiecare colectivitate locala sa fie prezentate transparent sursele de finantare cu datele esentiale : durata creditelor, rata dobânzilor, modalitatile de rambursare… ? În acest caz, democratia include si angajarea în lupta pentru formarea unui gândiri critice colective. O personalitate cu functie publica actuala NU are cum sa prezinte lucrurile negativ, functia NU îi permite sa traga semnale de alarma ! Regula absurda este astazi : “moare primul care vrea sa inverseze cursul lucrurilor”. De aceea, revine altor forte sociale, asociative sau de opozitie sa faca aceasta munca delicata si de lunga durata.

NU ESTE OARE INADECVAT ca majoritatea stirilor  deci tipul comun actual de gândire sa se exprime în termeni ca “s-au investit X milioane” si NU în termeni ca “investitia de X milioane a contribuit la cresterea numarului de angajati si la cresterea PIB-ului local cu X%” ?

Despre discursuri politice

Discursul omului politic este suficient de transparent ca sa ai acces la lumea lui interioara si sa-l faca fiabil sau nu în ochii electoratului. Acesta este doar principiul !

Realitatea este însa ca omul politic spune un lucru iar fiecare întelege ce razbate prin propriul filtru constituit în urma unor experiente personale, sensibilitate, lecturi …

Cum oare electoratul a putut sa nu identifice printre rândurile declaratiilor deputatului Clemente NEGRUT pe timpul când era doar candidat, semnele unei anomalii de perceptie a relitatii care, accentuândus-se cu timpul, a ajuns sa-l faca sa-si imagineze  ca posibil scenariul transformarii orasului Alba Iulia în capitala României ?!

Aceasta gafa îl va ucide politic pe deputatul colegiului nostru sau va declansa un val de entuzism ?

Despre oameni politici

Oameni politici suntem noi toti. Om politic sunt eu, esti tu.

Dincolo de introducerea retorica, se regaseste unul dintre fundamentele civilizatiei noastre occidentale : filozofia greaca, crestinismul, dreptul roman si … democratia. Nu putem fi altfel decât oameni politici caci toti suntem nascuti într-o istorie si într-o “cetate”=comunitate (în greaca : polis). Este istoria parintilor si mentorilor pe care o transmitem. A respinge viata cetatii este tot o forma de participare. Omul se naste politic caci nu exista în exteriorul societatii. A încredinta gestiunea “afacerilor curente” ale cetatii unor persoane desemnate este deci principiul fondator al lumii noastre. Altfel spus, actul de a gestiona nu este decât consecinta (vine în al 2-lea plan) actului de a încredinta care este initial, fondator. Luat înca altfel, responsabilitatea primara revine comanditarului, celui care delimiteaza si structureaza misiunea. Imaginea pe care o avem despre oamenii politici, gândindu-ne la cei ce au o viata publica, candideaza si sunt alesi, este un abuz lingvistic. Acestia sunt “ceilalti oameni politici” care au raspunderea punerii în aplicare a “caietului de sarcini”. Obiectivul comun (al comanditarului-alegator si al “executantului caietului de sarcini-ales“) este un (scuzati pentru termenul în engleza) “over-goal”, un obiectiv care nu poate fi atins de nimeni îndividual ci numai prin punerea în comun a competentelor individuale.

Aplicarea practica a principiului este, evident, nuantata. Inteligenta oamenilor politici (revin la termenul consacrat desi “denuntat” ca abuz lingvistic) este, la fel ca si artistii, scriitorii, de a cristaliza în cuvinte nevoia grupului si proiectul comun. Platforma program nu este decât rezultatul unei dialog între corpul social si elita pe care acesta o decanteaza. Candidatura este un “iata, eu simt ca aceasta este starea lucrurilor si propun aceasta metoda pentru a ameliora”. Prezentata si acceptata astfel, democratia re-situeaza implicit altfel transmiterea trans-generationala (viziuni despre lume, tehnici, idealuri, comportamente … misiuni politice). Eternul epigon ( si-atentie la-implicitul “strabun magnificat”) si cautarea lui permanenta a salvatorului national tipica societatii clasice (anterioare lumii grecesti si a crestinismului) este înlocuit cu imaginea piticului (fiecare generatie noua) care, de pe umerii gigantului (umanitatea care a precedat fiecare generatie noua) poate vedea mai sus si mai departe. Roadele nu pot fi decât rezultatul unei actiuni comune (a piticului si gigantului) si de lunga durata.

Bine. Si, eu, locuitor al Blajului, oras al Scolii Ardelene si al Mierii,  cu ce sunt mai avansat dupa ce am re-adus în fata ochilor aceaste informatii ?

“Munca” mea de om politic (aici în sensul de parte intrinseca a polis-ului) e MULT mai concreta decât pare la prima vedere. Nu e vorba de o atitudine filozofica în fata vietii concretizata cu o stampila pe un bilet pus într-o urna din când în când. Votul este actul vizibil, seductia care preceda alegerea este însa un comportament permanent.  Paralela cu seductia este voita caci expresia, atât de curenta, “suntem dezamagiti de politicieni”  implica automat existanta unei seductii a oamenilor politici, unei seductii a platformei program. Daca ar fi sa ducem logica pâna la capat, e poate vorba şi (“şi”) de propria iluzie (a cetateanului polis-ului) captata, cristalizata şi (“şi”) manipulata de oamenii politici.

Va propun 2 actiuni politice de exersat zilnic.

Actiunea 1 : monitorizarea memoriei. În societatea de comunicare în care traim, memoria a devenit principala materie prima.  O informatie o alunga pe cealalta. Razboiul se duce în jurul memoriei. Fumatul, din simbolul de ieri al emanciparii, devine mâine un act ce auto-marginalizeaza ca si lepra evului mediu. Cǎlǎul care a taiat pensiile, salariile etc devine eroul care a dus nava la portul cel bun. Cine poate duce nava mai bine mai departe dacǎ nu locotenentii eroului (r)apus ?  Mica mea actiune politica consta însa în “transgresarea” lumii virtuale pentru a reveni la lumea reala. Voi iesi din imagine (aici “imaginar”=totalitatea reprezentarilor) si îmi iau ca aliat concretul. Pe scurt, monitorizez actele de gestiune ale polis-ului meu, una câte una cu istoricul lor statistic si nu perceptiv.

Mi s-a prezentat proiectul x în data de … (acum, un exemplu ca oricare altul, 5 ani) ca fiind investitie capitala, nationala etc.  Ce a devenit acest proiect astazi ? S-a realizat ? Da. Nu. A influentat viata polis-ului ? Nu. Da. Cum.

Iau celalalt proiect. Si înca celalalt. Si, daca posibil, aproape pe toate.

Voi vedea la sfârsit, care este diferenta între ceea ce exista si ceea ce mi se prezinta.

Cu alte cuvinte, actiunea principala a membrului unei cetati este sa-si apere libertatea de a discerne plecând de la date ale realitatii validate de el si nu de altcineva. În acelasi timp, automat, intrisec, actiunea aceasta devine misiune fundamentala pentru oamenii politici (membri ai polis-ului). Omul politic nu mai poate spune “am preluat o iluzie si e normal sa esuez pentru ca un fantasm este ceea ce este”. Omul politic va fi evAluat dupa criterii obiective.

Actiunea 2 : crearea de indicatori.

Mi se spune “s-a astfaltat o strada, e o victorie”. Eu îmi spun (1) sunt în 2011, (2) aceasta actiune se facea în orasele din jurul meu în 2000 deci nu este o victorie ci o aducere la nivel. E o diferenta fundamentala între o victorie si o recuperare a întârzierii. Trebuie sa fiu lucid. Cel caruia i-am încredintat misiunea de a gestiona orasul va face totul sa apara într-o lumina pozitiva ca sa-si pastreze job-ul si, va organiza chiar si o sarbatoare cu muzica populara pentru a se re-asigura ca diferenta este trecuta cu privirea. Or, când devin FERM, el îsi înceteaza rolul de erou si nu mai antreneaza pe nimeni în delir. Iata, am un (exemplu) indicator.

Mi se spune “s-ar putea”, eu stiu ca nu înseamna “se va putea”. Cu atât mai mult, nu înseamna, “se face”, “s-a terminat de facut”, “impactul a ceea ce s-a facut este cifrat statistic pozitiv” etc. Am criterii precise de pozitionare în timp, de masurare a modelului de performanta …

NU mai sunt o MASA amorfa condusa ci UN CORP STRUCTURAT care AVANSEAZA dupa un PROIECT. Dar, numai daca am indicatori pot sa stiu ce viteza are trenul si în ce directie se îndrepta. Numai daca am criterii pot evalua daca directia este buna sau rea în absolut, ca orientare posibila, sau este buna sau rea pentru CETATEA MEA.

Numai daca am criterii de comparatie, pot evalua corect daca ORASUL MIERII este sau nu devenirea fireasca a MICII ROME.

O actiune comerciala ? Da. Poate sa fie bine pentru oras ! Sa amesteci o actiune comerciala cu destinul unui oras care influenteaza în fiecare zi viata fiecarui român (utilizarea alfabetului latin este rezultatul direct al actiunii scolii din Blaj) ?

Declaratia este publica si accesibila oricui vrea sa citeasca în ziarul UNIREA de Alba Iulia :  “ încercăm să transformăm «Mica Romă» în «Oraşul mierii».

E oare misiunea pe care  i-am încredintat-o ? Care este misiunea pe care i-am încredintat-o ? Pe viitor, ce misiune si cui voi incredinta, eu, co-proprietar (democratie) al destinului polis-lui meu ?

LA MULTI ANI 2011

Bilantul anului 2010 îl stim cu totii.

Angajatii blajenii în sectorul de stat au primit un salar cu 25% mai mic. Mamele din Blaj si-au vazut drepturile amputate. Societatile comerciale din Blaj au platit un impozit forfetar injust. Vârstnicii blajeni primesc o pensie mai mica. Proprietarii  si-au vazut valoarea patrimoniul imobiliar scazând cu peste 30%. Sa ne oprim aici cu enumerarile ca sa nu deprimam … E, totusi, anul nou.

Anul 2011 este în fata noastra. Este un an în care trebuie sa vedem cine este, în orasul nostru, responsabil  de aceste drame. Cert este ca “la centru” nu se iau decizii fara informatii concrete venite în mod constant “din teritoriu”. Cine transmite din Blaj “aici situatia este sub control, se poate promulga orice lege”? Daca acest mesaj vine din 50%+1 circumscriptii electorale, atunci majoritatea parlamentara nu are de ce se teme de consecintele legilor ne-populare la viitoarele alegeri.

E timpul ca toate acestea sa se schimbe, ca Blajul se re-devina ceea ce este cu adevarat !

Sa ne bucuram astazi ca începe un AN NOU 2011, speram mai bun, pe care noi îl vom face mai bun.

LA MULTI ANI.

Fiecare dimineaţǎ este un început

Oricare ar fi verdictul de astazi al CCR, alegerile prezidentiale din 2009 au pus în lumina o profunda modificare a societatii românesti.

În graficul de mai sus am prelut (sinteza) rezultatele la turul I al alegerilor din 2000, 2004 si 2009. Am considerat ca aceasta este optiunea initiala a alegatorilor si deci, radiografia politica cea mai apropiata de realitatea sociala. Turul II este mai mult rezultatul necesitatii firesti a aliantelor din interiorul clasei politice.

Constatam mai întâi de toate ca într-un interval de numai 10 ani, în societatea româneasca se manifesta 5 tendinte concomitente importante :

1. extrema dreapta (Partidul România Mare) scade de la 3,19 milioane de simpatizanti în 2000 la doar 0,5 milioane în 2009, adica de 6 ori mai putin !

2. stânga (PDSR transformat în  PSD+PUR transformat în PSD+PC) scade de la 4,07 milioane simptizanti la 3,03 în 2009. Este o pierdere de teren de ~25%.

3. ponderea orientarilor politice marginale (independenti, diverse …) scade.

4. emergenta incontestabila a dreptei sub forma de dreapta veritabila (PNL) si a centrului dreapta (PD-L). Daca în 2000, dreapta si centru împreuna au totalizat doar ~1,65 mil de alegatori, alianta DA (de dreapta) a primit încrederea a 3,65 milioane persoane. Ori în 2009, centru dreapta (asa cum se re-pozitioneaza oficial PD-L) si dreapta veritabila (PNL)  au reunit 5,15 milioane români.

5. tema catalizatoare a României primului deceniu al sec 21 este angoasa unui posibil retur al totalitarismului. În 2000, Iliescu a fost votat de teama PRM perceput înca si mai radical. În 2004, alianta DA s-a mobilizat  în fata unei stângi care, numai singura forma 41% si reprezenta o reala amenintare. În 2009, dincolo de proiectele de relansare economica si tema manipularii mass-mediei, cea care a dictat votul a ramas, pâna la urma,  neîncrederea viscerala manifestata fata de totalitarismul tot mai evident al actiunilor lui Traian Basescu sau de posibilitarea revenirii comunismului “soft” al lui Mircea Geoana.

Dreapta veritabila, desi la scurt timp dupa cataclismul fracturii cauzate de gruparea Stolojan, seful partidului, totusi, si candidat la prezidentiale în 2000 din partea PNL, s-a refacut si se poate baza de acum înainte pe 2 milioane de alegatori. Liberalismul începe sa devina la nivel national o forta care conteaza. Liberalii din Transilvania si judetul Alba, vor avea deci de lucru în fiecare zi. Dezvoltarea culturii liberale care pune în evidenta capacitatea omului de a lupta pentru libertate (economica si politica) este, în sine, cel mai important proiect care se deschide acum. Noutatea cea mai mare este ca, niciodata pâna acum, tendinta de fond a societatii nu a fost atât de orientata de dreapta si, mai ales, într-un mod echilibrat. Episodul Constantinescu a fost prima zvâcnire, la nivelul de maturitate posibil în momentul respectiv al tarii si al tuturor responsabililor locali.

Obictivul este, de acum, 2014 la care trebuie lucrat sistematic, minutios, cu bun-simt !

Turul II : veniti la vot !

Crin ANTONESCU lanseaza un apel (click aici) catre toti membrii si simpatizantii PNL.

A fi liberal în România si a vota cu PSD poate sa fie un lucru dificil. Contextul este însa particular. 

A vota astazi Traian Basescu pe motivul ca reprezinta un partid de dreapta înseama o mare eroare. Politica lui Traian Basescu are drept scop întarirea la maxim a functiei prezidentiale si slabirea la maxim posibil a parlamentului si a partidelor politice. Basescu si-a asumat public aceasta orientare si nu a ezitat nicodata sa arate ca aceasta va fi linia pe care o va urma fara (în cazul câstigarii turului II) nici cea mai mica interogatie asupra posibilelor consecinte asupra României si a Românilor.

Rezultatele le-am vazut deja si, dincolo de orice estetizare politica, sunt usor de cuantificat :

- instaurarea unui impozit forfetar abuziv care fragilizeaza înca si mai mult sectorul privat,

- politizarea serviciilor administrative de stat care au adâncit diverse dezechilibre structurale existente

- gestionarea bugetului de stat  plecând de la o viziune strict populista : multe actiuni care, la baza sunt bune (lucrari edilitare, evenimente sociale, promovarea turismului românesc în strainatate etc) au fost deturnate în actiuni electorale permanente si puse în practica fara o coordonare cu nevoile reale de dezvoltare de lunga durata ale economiei nationale si fara a tine cont de nevoile populatiei

Aceasta politica înselatoare cu o eficacitate imediata de fatada ar fi iesit oricum într-o zi la suprafata. În acest sens, criza economica mondiala ne-a fost, în mod neasteptat, aproape un aliat. Ea a permis revelarea unui proces falimentar înainte ca el sa se structureze atât de puternic încât sa fie extrem de greu de reformat (din interior sau violent). Poate fara aceasta criza, Basescu ar fi avut o sansa mai mare sa câstige un al 2-lea mandat si ocazia sigura sa plonjeze România într-o dictatura. Sa nu uitam ca au existat dictaturi zise de dreapta în Portugalia lui Salazar si Spania lui Franco care au facut ca aceste tari sa stagneze economic în timp ce vecinele lor traiau o perioada de avânt economic fara precedent. Sa nu uitam ca aceasta criza nu este o fatalitate si se poate lupta pentru a iesi din ea. Basescu a crezut ca, de fapt, criza va fi aliatul sau caci îi va permite sa-si întareasca puterea prezidentiala. De aceea a preferat sa o agraveze prin declansarea, în paralel, a unei crize politice.

Un singur detaliu, fatal, i-a scapat însa. România medie, România cea de toate zilele a evoluat mai repede decât România politica pe care credea ca o stapâneste. România de azi, nu mai este România de acum 5 ani ci una mult mai matura si determinata sa lupte. România de azi, stie ca numai prin reunirea tuturor fortelor se poate iesi din criza. Iesirea din criza este un obiectiv suficient de puternic ca sa motiveze un simpatizant PNL sa voteze un Mircea Geoana atât timp cât acesta îsi asuma un program de inspiratie liberala. Pentru un simpatizant PNL, este chiar mai absurd sa voteze un Traian Basescu care a facut totul sa distruga PNL. E ca si cum ai vota cu propriul tau agresor !

Revolutia (abia) începe !

Aseara am avut ocazia înca o data sa vedem caracterul si nivelul de maturitate a lui Crin Antonescu !

Mircea Geoana introducea în mod regulat ideea de “unitate” si “proiect structurat” DAR atât forma cât si fondul acestora nu merg mai departe de stadiul de fantoma. Dupa ce  ilustra cu cifre realitatea catastrofica a României de astazi, venea cu idei faraonice : crearea unor campioni economici nationali … E ca si cum îi spui unei persoane careia îi arde casa : “e teribil ca îti este distrusa casa, ba chiar, a ta a ars de tot fata de a altora care au mai putut recupera ceva ! În schimb, nu-ti fa probleme, vom re-construi cel mai frumos palat din lume, si asta într-un timp record” !

Traian Basescu, ca si batrânul întelept, a venit sa ne explice ca, de fapt, criza s-a terminat, ca noi traim bine si … în consecinta, nu îi ramâne decât sa continue pe acelasi drum, în acelasi fel …

Crin Antonescu a luptat la fiecare interventie sa demonteze  falsele proiecte îmbracate într-o demagogie studiata si aplicata cu o luciditate perversa. Câteodata a fost chiar  dur dar nu a facut decât sa fie vocea acestui popor, a fiecarui cetatean al României, care este agresat zilnic cu planuri de salvare mesianica si modificarile lor succesive  pâna la înlocuirea acestora cu altele si mai mirobolante.

Poporul striga “ajunge” ! Si Crin Antonescu a strigat pentru noi !

Sa strigam si noi pentru el ! Sa nu-l lasam în off-side (ca la fotbal) ci sa  fim consecventi exersându-ne dreptul civic si votându-l !

Meeting electoral în Blaj

Astazi, vineri 19 noiembrie la ora 16H00, va fi organizat un meeting electoral de sustinere a candidatului Crin Antonescu. Meetingul are loc în centrul orasului, în fata hotelului Târnavele. Presedintele PNL Alba, Teodor ATANASIU si-a anuntat partiparea. Sunt invitati toti membrii si simpatizantii PNL si PNTCD, toti oamenii care cred în România bunul simt.

Primul presedinte al UE este de dreapta

Herman van ROMPUY a fost ales primul presedinte al UE.

Pentru noi, care suntem în plina campanie electorala, poate sa fie unul dintre cele mai puternice simboluri : presedintele  care  va intra cu siguranta în istoria UE este de dreapta !

Se poate uita revolutia contra comunismului ?

Putem sa uitam îndoctrinarea pe care poporul nostru a suferit-o timp de 50 ani? Putem sa lasam linia a 2-a a partidului comunist român sa se reorganizeze si sa câstige alegerile presidentiale dupa 20 ani de la caderea lui Ceausescu ? Sa ne ridicam si sa spune NU !